Se împlinesc astăzi 70 de ani de la luptele pentru apărarea Aradului. La Şofronea, în acea zi blestemată de 13 septembrie 1944, destinul unui tânăr de numai 15 ani, elevul Virgil Iovănaş din Curtici, se împletea cu cel al soldaţilor din echipajul unui tun românesc care au căzut ţinând în loc timp de 6 ore elemente ale două divizii de care blindate care au atacat Aradul din direcţia Curtici. Aradul a căzut în acea zi, pentru că erau puţini şi slab înarmaţi cei care-l apărau, dar monumentele ridicate în memoria celor care atunci l-au apărat până la capăt povestesc peste ani despre curaj şi caracter, despre jertfa apărătorilor care atunci au scris cu sângele lor istorie din istoria neamului românesc.

“În zona Şofronea servanţii unui tun din Divizionul 23 artilerie antiaeriană s-au angajat într-o luptă inegală cu tancurile ungare. Focul condus cu măiestrie de căpitanul Romulus Pete a distrus şapte tancuri şi a ucis circa 45 de militari hortyşti. La această acţiune a participat şi elevul Virgil Iovănaş, de 15 ani, de la liceul Aurel Vlaicu din Arad, ajutând la transportul muniţiei. În crâncena încleştare cu duşmanul au căzut, rând pe rând, căpitanul Romulus Pete, elevul Virgil Iovănaş, soldaţii Nicolae Cazacu, Nicolae Enache şi ceilalţi servanţi ai tunului.” (România în anii celui de-al doilea război mondial, vol. 3, Pag. 78-79)

“După ce tunul românesc a fost redus la tăcere, coloana de tancuri vrăjmaşe s-a apropiat de locul unde fusese instalat. A ieşit din pivniţă şi proprietarul casei, un ţăran bătrân. Un maior ungur, care ştia româneşte, l-a întrebat încotro au fugit românii. Acesta i-a arătat trupurile sfârtecate care zăceau pe pământ. Ofiţerul ce comanda pe invadatori şi-a dat seama că în acel loc s-a săvârşit o faptă deosebită de eroism. Deşi pierduse multi subordonaţi, a comandat salva de onoare pentru cei câţiva viteji români morţi. ” [1]

“Căpitan Pete Romulus
Sergent Enache Niculae
Caporal Crişan Ioan
Soldat Roscoş Pavel
Soldat Juscenco Serghie
Soldat Cazacu Nicolae
Soldat Ienciu Ioan
Soldat Marcu Ioan”
(Ion Spălăţelu, Erou la 15 ani, Editura militară, Bucureşti, 1971, pag. 79)

“Grupul de 15 ostaşi români a amplasat în Şofronea un tun antiaerian care a oprit înaintarea unei coloane duşmane ce înainta pe şoseaua Curtici-Arad. A decedat căpitanul Petea Romulus, învăţător în viaţa civilă, originar din Branisca, judeţul Hunedoara, şi 9 din cei 15 ostaşi din grupul de rezistenţă. Răniţii printre care şi Virgil Iovănaş, au fost retraşi la Arad şi de aici la Lipova. Aici, cu toată operaţia chirurgicală a maiorului Dr. Ioan Aldeşiu şi dr. Ion Albu, tânărul Iovănaş, curticeanul nostru, a decedat. ” [2]

“Tânărul Virgil Iovănaş va fi rănit grav în cursul luptei şi va muri trei zile mai târziu la spital. În ziua de 16 septembrie 1944, eroul-elev Virgil Iovănaş a fost condus pe ultimul său drum în cimitirul din Lipova. La cererea tatălui său, la 1 iunie 1945, a avut loc reînhumarea osemintelor lui Virgil Iovănaş în pământul natal al Curticiului, de la margine de ţară.

Mormântul lui Virgil a fost acoperit atunci cu crini albi, simbol al tinereţii şi curăţeniei sale sufleteşti. Apoi, ca semn al dragostei ce i-au purtat şi spre veşnică aducere aminte, colegii de clasă de la liceul „Aurel Vlaicu” i-au înălţat la mormânt un frumos monument din marmură şi fier forjat. Ca omagiu veşnic adus eroilor neamului, locuitorii comunei Şofronea, au ridicat pe locul unde s-au jertfit vitejii de sub comanda căpitanului Pete Romulus un monument memorial pe care este săpată inscripţia: „Eroilor căzuţi în luptele de la 13 septembrie 1944, apărând Ardealul”.”

http://www.once.ro/eroi/erou%20Iovanas.php

Să pierzi atâta material de luptă şi atâţia oameni în faţa unui singur tun românesc era un semn de rău augur. Dar Comandamentul German nu avea timp de prevestiri funeste pentru că a doua zi îşi propusese să forţeze intrarea în defileul Mureşului, despre care ştia că era apărată de doar câteva sute de elevi de liceu militar înarmaţi doar cu arme uşoare. O victorie facilă, care avea să compenseze pe deplin pentru pierderile acelei zile. Localitatea pe care trebuia s-o cucerească se numea … Păuliş.

[1] http://www.primariabranisca.ro/ro/istoric/romulus_pete.htm

Dacă cineva are drum prin Curtici, am rugămintea să noteze poziţia monumentului funerar al elevului erou Virgil Iovănaş, s-o introducem pe hartă, pentru aducere-aminte. Sculptorul Ion Irimescu a imortalizat momentul în sculptura „Eroii de la Şofronea”, este posibil ca aceasta să se găsească la Muzeul de Artă „Ion Irimescu” din Fălticeni, poate reuşeşte cineva care trece prin zonă să-i facă o poză mai bună.

„Spre cinstirea lui în Curtici, bustul lui i-a fost înălţat spre nemurire, în faţa Casei de Cultură din Curtici şi a Liceului. Şcoala Generală din Şofronea poartă numele eroului curticean, Virgil Iovănaş, iar în faţa şcolii tronează alt bust statuie, spre amintire veşnică.”

[2] http://www.tourismguide.ro/html/orase/Arad/Curtici/istoric_curtici.php