Acest episod prezintă unul dintre cele mai înalte dealuri din România, anume dealul Istrița din județele Prahova și Buzău. Pentru cei care au călătorit cu trenul pe relația Moldova acest deal este cu siguranță „dealul acela mare care apare pe stânga după ce trenul trece de Mizil”, de asemenea la orele de geografie când se prezintă termenul „piemont” acest deal este probabil exemplificarea naturală.

Din punctul de vedere al „dimensiunilor” acest deal se poate incadra într-un dreptunghi cu latura lungă de 20 de kilometri; singurul drum care îl escaladează în marginea vestică este așa numitul „drum al vinului” (DJ 102D); de acolo până la cealaltă margine a dreptunghiului (valea Buzăului) nu mai există nicio altă variantă de traversare practicabilă cu mijloace auto.

Dar am povestit destul, acum să examinăm profilul altimetric:

Traseul urmat a fost aproximativ acesta:

După cum se vede discutăm de o pantă extrem de abruptă și de o diferență de nivel (calculată de la nivelul câmpiei) de aproape 500 de metri; din perspectiva unei persoane sau a unui grup de persoane urmărite peste câmpia plană a Bărăganului acest deal poate fi o reprezentare cât se poate de plastică a expresiei „pus cu spatele la zid”. Cu siguranță la fel au gândit și cei care au îngropat acum 1500 de ani obiectele cunoscute în zilele noastre drept „Tezaurul de la Pietroasele”…

Să mai menționez și faptul că, altimetric, Ploieștiul e mai sus decât Buzăul? În primul episod am remarcat faptul că Piteștiul e mai sus decât Bucureștiul iar o comparație sumară ne arată că este mai sus și decât Ploieștiul, toate orașele menționate aici fiind orașe de câmpie. Nu cumva avem deja imaginea unei „farfurii” un pic înclinată de la vest către est? Vom reveni asupra acestei „farfurii” într-un episod viitor.