Am aflat astăzi cu durere şi consternare vestea dispariţiei dintre noi a lui Liviu Măruia în urma unui accident de maşină în Germania.
L-am cunoscut pe domnul Măruia în urma anunţului pe care îl făcusem pe lista de discuţii de pe forumul geo-spatial.org referitor la utilizarea hărţii e-harta pentru crearea Repertoriului Naţional Topografic al Fortificaţiilor din România, un proiect la care lucrăm de mai bine de trei ani. Dânsul a avut atunci amabilitatea să ia legătura cu mine şi să-mi pună la dispoziţie nu numai întreaga bibliografie de (co)autor referitoare la topografia monumentelor cu coduri LMI din judeţul Timiş, a celor din bazinul Lipovei, dar şi puncte şi ridicări ale valurilor romane din Banat.
Liviu Măruia. Sursa valentinro.blogspot.com
La toate întrebările mele a răspuns cu răbdare şi profesionalism, mi-a indicat bibliografii şi m-a ajutat să-mi completez bibliografia lipsă cu unele numere din Patrimonium Banaticum care îmi lipseau. Nu mi-a cerut niciodată nimic în schimb. M-a impresionat pe lângă asta şi nivelul deosebit de ridicat al echipei ArheoVest din care făcea parte, materializat în lucrări cu un format clar, modern, cu o logică impecabilă, documentate şi ilustrate profesional şi îmbogăţite cu ridicări topo cu staţia totală extrem de folositoare nouă, încă o dată ilustrare a vestitului « Tot Banatu-i fruncea! ».
De la dânsul am înţeles – până atunci doar bănuiam – că nu există prezenţă romană militară semnificativă în Banatul de Câmpie (toate mărturiile tegulare din siturile de la Bulci, Cărani, Aradul Nou, Cenad aflându-se de fapt acolo în poziţie secundară) şi s-a cristalizat şi mai mult convingerea că valurile de pământ din Banat care au fossa spre Est au fost construite de către populaţiile sarmatice, sub supraveghere romană, pentru a îngrădi capacitatea de manevră a dacilor pe frontul de Vest în ajunul celui de-al doilea război din 105-106 e.n.
Proiectul nostru îi datorează lui Liviu Măruia majoritatea poziţionărilor exacte ale siturilor cu fortificaţii din toate epocile din judeţele Arad şi Timiş, traseul exact al valului 3 – cel mai estic – precum şi lămuriri referitoare la unele situri din judeţele Caraş-Severin, Hunedoara şi Iaşi (Ruginoasa). Aşteptam cu mare nerăbdare lucrarea domniei sale despre Valurile Romane din Banat pentru care, din păcate, nu voi mai apuca să-l felicit vreodată.
Asta e, suntem trecători prin lumea asta… Dar în urma trecerii lui Liviu Măruia prin această lume rămâne o bogata literatură arheologică cu importante valenţe topografice şi amintirea unui om deosebit.
Dumnezeu să-l odihnească !
Bucureşti, 28 martie 2013