«We few, we happy few, we band of brothers. »
(Henric al V-lea, William Shakespeare, 1598)
Pe 14 septembrie 2014 se împlinesc 70 de ani de la bătălia de la Păuliş. În acel loc, “O mână de elevi ai Şcolii militare de subofiţeri de la Radna, cu vârste cuprinse între 18 şi 20 de ani, au reuşit să ţină în loc trupele ungare şi germane, mult mai bine echipate şi mai experimentate, care îi copleşeau în proporţie de opt la unu.”
În amintirea Mărăşeştilor, deviza lor a fost: «Nici pe aici nu se trece!»
http://octavianpaul.wordpress.com/2011/12/11/batalia-de-la-paulis-1944/
Şi nu s-a trecut !
« ”Comandantul ne-a spus atunci să uităm şi de lacrimile mamelor noastre şi să fim de folos patriei cum putem mai bine. La Păuliş era un şanţ antitanc lung de şapte kilometri şi adânc de zece metri pe care trebuia să îl deservim noi, cei 800 de elevi. Nu mai puţin de 30 de zile am stat acolo şi am tras cu tunurile aduse înainte de nemţi în tancurile armatei ungare. Fiecare lovitură îşi atingea ţinta, deşi ne atacau hortiştii şi de trei ori pe zi. Am ţinut piept până când au ajuns trupele române sovietice la noi” »
« Dacă am plecat/ Ardealule din tine/ Nu este vina noastră/ Iarăşi vom reveni. »
http://www.ziarulring.ro/stiri/7343/nici-pe-aici-nu-se-trece
Unul din cele mai frumoase monumente comemorative din al doilea război mondial din România (autor: Cristian Fanea/Panoramio)