În dimineaţa zilei de 23 nov. 1916, acum 98 de ani, Brigăzii 2 a Regimentului 9 Roşiori i se dă sarcina să şarjeze poziţiile artileriei germane de la Robăneşti pentru a îngădui retragerea trupelor româneşti. Escadronul 3, sub comanda căpitanului Alexandru Filitti a fost atunci „gata” să calce pe tărâmul dintre viaţă şi moarte. Acţiunea va deveni cunoscută ulterior în istoria militară românească drept Şarja de la Robăneşti. Dintre cei 110 membri ai escadronului doar 18 au supravieţuit focului încrucişat a 3 mitraliere germane şi al unui pluton de infanterie, acţiunea cavaleriei uşoare româneşti fiind considerată totuşi un succes militar întrucât a scos din poziţia de tragere bateria germană şi întârziat forţele germane încă 3 zile, suficient ca grosul trupele româneşti să se retragă din încercuire.
Dintre cei căzuţi atunci un chip stăruieşte în amintire: sergentul voluntar Gheorghe Donici, veteran al războiului de Independenţă din 1877-1878, care şi-a jertfit viaţa pentru ţară la 68 de ani. „Nicolae Iorga a scris despre Donici că „fără să-i fi cerut nimenea, fără să se fi gândit a i-o cere, se prezintă liniştit şi decis la un regiment de cavalerie, solicitând favoarea şi onoarea de a fi primit în vechiul lui rang de Sergent.””[…] „Pe monumentul sculptat în piatră”, situat în colţul de sud-vest al Pădurii Pârşani, „un dar al rudelor eroului, trimis din Moldova în 1936 pentru a fi ridicat chiar pe locul unde bătrânul erou a căzut secerat de focul mitralierelor vrăşmaşe, stă scris: „Robăneşti, 1936. La 10/23 noiembrie 1916 căzut-a aci boierul moldovean Gheorghe Donici năvălind vitejeşte asupra tunurilor duşmane.””
Una dintre cele mai frumoase fotografii ale monumentului închinat memoriei sergentului erou Gheorghe Donici din comuna Ştefan cel Mare, judeţul Bacău, autor foto Roxana, sursa http://ofotografie.blogspot.ro/2011/02/monumentul-eroului-gheorghe-donici-com.html
Din articolul „Sergentul Donici” publicat în „Neamul Românesc” nr. 35/7 februarie 1917 la Iaşi sub semnătura lui Mihail R. Sturdza, aflăm „Sergentul Donici a ieşit din rând” şi, uitător pentru întâia oară de grad şi de disciplină, trece în faţa celorlalţi ofiţeri, voinicii Iulius Roşca şi Emil Mora, ambii locotenenţi, se alătură căpitanului, strigând: „Cel mai bătrân, înainte!”. În escadronul ce se avântă mitralierele duşmane îşi toarnă grindina de oţel, cade căpitanul, cade sergentul Donici, cade locot. Roşca, cad aproape toţi. Cei care s-au întors de la această năvală, vor uita poate clocotul mitralierelor vrăşmaşe, ropotul nebun al cailor, trupurile secerate ca iarba de primăvară, dar ei mi-au spus că nu-l vor uita niciodată pe bătrânul sergent: mândru şi drept în şea, privirea-i veselă, hotărâtă, nălucă încremenită a vremilor trecute, a vremilor lui Bogdan şi Ştefan. Mulţi au pierit la Robăneşti, multe suflete pierdea România în acest război. Dar nici unul mai curat şi fără prihană ca al sergentului Gheorghe Donici, căzut la 68 de ani, în slujba neamului.””
(Turcin, Ionel; Pârşoiu, Ion; Iovănel, Bujor; Năstase, Adrian; Păun, Constantin – Epopeea cavaleriei Române. Robăneşti, 1916, ed. Autograf MJM, Craiova, 2006)
http://www.onestiexpres.ro/erou-de-legenda-sublocotenentul-post-mortem-gheorghe-donici-i.html